De ce nu mă mai mustri?
M-auzi cum cânt — şi totuşi
nimic nu-mi spui, ci stai,
de ce nu mă mai mustri
cum mai demult făceai?
Mă vezi cum fac, — şi totuşi
mă laşi să fac aşa,
de ce nu mă mai mustri
cum mă-ndreptai cândva?
Mă ştii cum merg, — şi totuşi
mă laşi să merg cum vreu,
de ce nu mă mai mustri
ci stai şi taci mereu?
M-asculţi cum spun, — şi totuşi
mă laşi cum vreau să zic,
de ce nu mă mai mustri
şi nu-mi mai spui nimic?
— O, trufaşa mea fire
cum mi Te-a-ndepărtat
o, duhul meu cel mândru
ce nu-i plăcea mustrat!
— Azi taci — dar gol şi veşted
e-ntregul meu hotar
şi searbădă-i cântarea
şi truda-i fără har.
Cu inima zdrobită
nimic nu-Ţi cer aşa
Isuse, ca mustrarea
ce mă-ndrepta cândva.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu