De ce să plângi?
De ce să plângi nemângâiat
ce poţi să pierzi în orice vreme
de ce n-asculţi un gând curat
cât este încă să te cheme?
Nu-i fericire în plăceri
dar poate fi şi-n suferinţă
nu-i pace-n lume nicăeri
dar e-n Cristos cu prisosinţă.
Nu-i bucurie în păcat,
nu crede-n cine te-amăgeşte
numai Cristos e-adevărat
şi doar ce El făgăduieşte.
Ia-ţi ochii de la tot ce-i jos
şi ieşi din a-ntristării ape
comoară veşnică-I Cristos
câştigă-L până-ţi este-aproape.
De haru-ndemnului preasfânt
te lasă-atras cu bucurie
spre Cel al cărui crezământ
te va-nsoţi pe veşnicie.
De-asculţi acest îndemn curat
cât este încă să te cheme
n-ai să mai plângi nemângâiat
ce poţi să pierzi în orice vreme.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu