De nu-mi erai decât un prieten
De nu-mi erai decât un prieten
oricât de-apropiat cândva,
Te-aş fi putut uita Isuse
— dar Tu eşti Prietenia mea.
De nu-mi erai decât un cântec
oricât de drag, Te-ai fi-nvechit
— dar Tu-mi eşti Armonia însăşi
în veci mai nou şi mai dorit.
De nu-mi erai decât un nume
puteam să-l uit oricum erai,
— dar Tu-mi eşti pentru veci Isuse
tot scumpul vieţii mele Rai.
De nu-mi erai decât un zâmbet
uşor Te-aş fi putut uita,
— dar Tu-mi eşti toată Fericirea
din care-mi scot iubirea mea.
De nu-mi erai decât o rază
vreo noapte Te-ar fi-ntunecat,
— dar Tu-mi eşti Soarele Vieţii
desăvârşit şi minunat.
Cum să Te uit atunci Isuse,
orice-ar veni şi-oricine-ar vrea
când Tu-mi eşti răsuflarea vieţii,
fiinţa şi mişcarea mea!
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu