Din întuneric
Strig de-o zi şi-o noapte-ntr-una, —
rugăciunea-i fără glas,
duhu-i fără liniştire,
gându-i fără de popas!
Chem de-o zi şi-o noapte-ntr-una, —
zidul e de nepătruns,
noaptea-i fără de lumină,
ceru-i fără de răspuns!
Stau de-o zi şi-o noapte-ntr-una, —
aşteptarea-i jar aprins,
sufletul mi se scufundă
sub poveri de necuprins!
Cad de-o zi şi-o noapte-ntr-una, —
ca-ntr-o mlaştină m-afund,
mersu-i fără de oprire,
groapa-i parcă fără fund!
Două lumi,
de două zile,
două ziduri mi le-mpart,
nu doi paşi —
ci mii de mile, ci milenii
ne despart!
Doamne, Doamne, fă-o lumină
cât un fir de rază doar
să-mi lumine-o clipă noaptea
asta de adânc amar!...
— Nu mă scoate,
nu-mi răspunde,
las-să mor aici de crezi, —
dar arată-mi să văd semnul
că m-auzi şi că mă vezi!
Fă să simt că rugăciunea
pân-la Tine mi-a ajuns
— Şi voi suferi-n tăcere
până voi primi răspuns!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu