Din Locul Liniştei
Din Locul Liniştei de Veci,
o, Domnul Slavei Sfinte,
spre noi privirea să-Ţi apleci
noi Te rugăm fierbinte!
Spre Tine-al plânsului popor,
smerită rugă poartă,
priveşte spre căinţa lor
şi iartă, Doarnne... iartă!...
— Căci n-au nici stare nici cuvânt
aşa cum se cuvine,
dar umiliţi pân-la pământ
se roagă către Tine!
Ascultă glasul tremurat
de teama ce ne-apasă,
— Peste pământul tulburat
o, Doamne, pacea lasă!
Căci iar e ceasul cruntei uri,
stau fraţii să se-omoare
— Noi Te rugăm să Te înduri:
Fă pace-ntre popoare!
Dă pace pe pământ şi-adu
iar vremi de-nviorare
căci Doamne numai singur Tu
poţi face împăcare!
Şi-n a lor inimi, îndreptar,
cuvântul Tău aşează,
ca între toţi — fără hotar —
iubirea să se vază.
— Spre bunătatea Ta strigăm,
în mila Ta cea multă,
primeşte ruga ce-o ’nălţăm
şi cererea ne-asultă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu