Din strălucirea Ta
Din strălucirea Ta Isus
mi-ai dat o mică rază
— cum să-mi ajungă oare-atât
când sufletu-nsetează?
Din a iubirii mări de har
mi-ai dat un strop odată,
— cum să-mi ajungă oare-atât
când viaţa-mi arde toată?
Cum o clipită ar putea
să-mi sature pustia,
când golul inimii întreg
nu-l umple veşnicia?
— Doresc şi chem şi-aştept s-ajung
comoara nesfârşită
ca setea inimii deplin
să-mi poată fi-mplinită
c-aş vrea să nu mă mulţumesc
cât anii mei vor ţine,
cu mai puţin sau cu mai mult
Isus, decât cu Tine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu