Doamne, nu-mi lăsa vreodată
Doamne, nu-mi lăsa vreodată
nici în cea mai mică parte
viaţa-mi, lui Cristos predată
chipul lumii să-l mai poarte.
Nu-mi lăsa pe-nfăţişare
nici o urmă ce-aminteşte
cu ruşine, chipu-n care
umblă lumea şi vorbeşte.
Nu-mi lăsa peste cuvinte
în vreun fel să se cunoască
urma rea de mai-nainte
din vorbirea păgânească.
Nu-mi lăsa peste cântare
felul vinovat al firii
ce dezgustă cu-ntristare
duhul tainic al iubirii.
Nu-mi lăsa umblării mele
nici vreo urmă ce arată
că mai am vreun semn din cele
ce le-aveam pe calea lată.
Nu-mi lăsa pe nici vreo parte
chip ce seamănă a lume
ca fiinţa-mi să nu poarte
spre osândă scumpu-Ţi Nume.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu