Doresc deplina biruinţă
Doresc deplina biruinţă
asupra vieţii de păcat
ca-n clipa cercetării Tale,
în voia Ta să fiu aflat.
Doresc cununa curăţiei
pe suflet pururea s-o port
până când glasul Tău sfărma-va
al ţărnii mele şubred cort.
Doresc la capătul sfinţirii,
pe drumul vieţii greu şi lung
schimbat în chipul slavei Tale,
Isuse, fericit s-ajung.
Doresc cu-un dor cum nu e altul
mai sus de cerul străveziu
în veci să-Ţi pot privi mirarea
Isuse, când va fi să viu.
Doresc...
Dar pentru toate-acestea,
eu nu am nici un dor ascuns
decât o inimă smerită,
Isuse, oare-o fi de-ajuns?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu