Dorită Patrie-a Iubirii
Dorită Patrie-a Iubirii
grădina crinilor de nea,
cu ce suspinuri şi ce lacrimi
şi doruri te-am putut chema?
Ce haruri mi-ai turnat în suflet
de nu-mi mai aflu-n lume loc,
de arde-n dorurile mele
atâta dragoste şi foc.
De-am străbătut atâtea vremuri
şi drumuri fără de popas
de harul păcii şi luminii
şi fericirii tale-atras?
Zadarnic amăgirea lumii
cu-al ei miraj îmi dă ocol
azi paşii mei mai poartă-n lume
doar trupul bătrânit şi gol.
Căci sufletul şi tinereţea
şi tot ce-a fost mai minunat
Tu Dulce Patrie-a Iubirii
acolo-n tine mi-ai luat.
Şi m-ai lăsat aici să-mi ardă
puternic doar un singur gând:
Cântând să pot să-ţi trec hotarul
c-un ceas, c-o clipă mai curând.
Mi-e dor de tot ce am Acolo
ţinut de-argint şi de cleştar,
— Desprins de lumea asta ia-mă
să-ţi trec doritul tău hotar.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu