Carte Sfântă
Carte Sfântă,
mână sfântă te-a adus în a mea cale
câte lacrimi semănat-am eu pe paginile tale!
Cât am plâns pe-a tale file când m-am regăsit în tine
ruinat,
pierdut
în moarte
dar răscumpărat, — pe mine.
Am aflat cum prin păcate eu eram pierdut şi-n moarte
am aflat chemarea dulce, să las căile deşarte...
Am aflat iubirea care
astfel, n-a mai fost vreodată
arătată pentru mine
ca a bunului sfânt Tată
am aflat de marea Jertfă.
Dată pentru-a mea scăpare
pe Isus Mântuitorul scumpul vieţii mele soare
şi-am aflat Lumina,
calea
şi-Adevărul vieţii mele
şi — unite cu prigoane
câte bucurii în ele!..
Eram singurel pe lume,
fără soră, fără frate
dar apoi, ce fericite,
le-am aflat în Tine toate.
Carte sfântă
mâna sfântă
mi te-a pus la căpătâie
de la-ntâia mea cântare,
de la lacrima dintâie.
Şi-azi Cuvântul sfânt al vieţii
mi-este-ndemn şi îndrumare
mângâiere-nţelepciune, întărire şi mustrare.
Domnul meu din tine-mi spune
să mă-nveţe-n tot ce-i bine —
mâine-osânda sau răsplata
mi-o va spune tot din tine.
Fii cu mine şi mă-nvaţă
şi mă mustră
şi mă-ndeamnă
ca să-nvăţ ce-nseamnă moartea
şi viaţa ce înseamnă...
Ca să-nvăţ ce-nseamna clipa...
S-o răscumpăr mă învaţă
şi trăind în curăţie să am veşnica viaţă.
Mai unit să fiu cu Domnul
mai cu râvnă-n calea strimtă
tu, comoara vieţii mele, Carte sfântă,
carte sfântă...
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu