Cinsteşte pe fraţi
Cinsteşte pe fraţii cu fruntea brăzdată,
pe-aceia ce-n vifor purtară efod.
Ei sunt printre noi ca o creangă bogată,
o creangă ce-ascunde sub floarea uscată
comoara măsurii de rod.
Cinsteşte pe fraţii cu feţele supte,
cu urme-adâncite sub ochii fierbinţi.
Ei sunt ca o navă ce vine din lupte,
purtând pe frântura catargelor rupte
drapele de mari biruinţi.
Cinsteşte pe fraţii cei fără de slavă,
pe care uitarea să-i cearnă ar vrea.
Acolo, în veşnica vieţii dumbravă,
cânta-vei tu oare-n aceeaşi octavă?
cum ei lui Isus vor cânta?
Urca-vor la Tatăl să-i binecuvânte.
Şi-acolo în sclipet de-nalţi heruvimi,
sub nouri de îngeri veniţi să le cânte,
vedea-vom în slavă catargele frânte
şi crengile sus, pe-nălţimi.
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu