Drum bun!
Prieteni dragi, ce azi porniţi
pe drumul vieţii, amândoi.
O clipă-aş vrea să vă opriţi,
căci ce vestesc e pentru voi!
Prin versul meu acum aş vrea
cununi de gânduri să-mpletesc;
să vă feresc de calea rea
şi-apoi "drum bun" să vă doresc.
Primiţi cu drag, urarea veche
acum când sunteţi chiar în prag,
când eraţi singuri - sau pereche -
la fel rămâne-mi-veţi de drag...
Aş vrea în gândul vostru-acuma
în noua viaţă să pătrund -
acolo să vă las arvuna
şi fericirea s-o ascund!
Căci bucuria, cât de mare
în ziua nunţii ea ar fi,
tot se-ntâlneşte pe cărare
odat’ şi-a suferinţei zi!
*
E minunată căsnicia
şi-i fericire mare-n doi,
când e simţită bucuria
că Dumnezeu este cu voi.
Când duhul rău sau supărarea
să vă dezbine va-ncerca,
ridică glasul, căci cântarea
tristeţea toată va-alunga!
O! de-aţi avea în voi puterea
ispita certei s-o treceţi,
să învăţaţi ce e tăcerea
şi-n ea apoi să vă-ntreceţi!
Când lipsa-n casă va fi mare
împovăraţi de-ngrijorări,
rugaţi pe Cel ce este tare
să vă descarce de poveri!
Şi mâna harnică a voastră
să lucre-atuncea mai cu spor
având alături ruga noastră
şi Ceru-ntreg în ajutor.
Când unul are-o bucurie
să nu uite-a o-mpărtâşi,
chiar orişicât de mică fie
iubire n-ai de poţi s-o ţii.
Mai bine ţine gânduri rele
în taină ca şi-al tău oftat!
Căci prea puţin în clipe grele
de oameni poţi fi ajutat!
Dar ce v-am spus până acuma
cu-atâta râvnă să-mpliniţi
sunt lucruri care, de când lumea,
chiar de sunt grele, voi le ştiţi!
De veţi vedea familii triste
şi dezbinate-n chip durut,
să ştiţi că nu aceste fapte
o despărţire au făcut.
Nu lucruri mari aduc pieirea,
adesea cele mici o fac.
Nu tot necazul sau durerea
un trainic legământ desfac.
Purtarea ta nechibzuită,
brutală poate uneori,
în lacrimi şi nefericită,
acas-o laşi de câte ori?!
Pretenţii care-s necuprinse
cu înfocare le susţii,
iar ţie de ţi-ar fi pretinse
îndat’, jignit, poate-ai lovi!
Ai vrea ca unul tot să facă,
să te păstreze ca pe-un vas.
Cui astfel viaţa să nu-i placă
să fie domn, şi altul sclav!
De sunteţi soţi de-aceştia-n sală
v-o spun cât pot de răspicat:
îndreaptă azi a ta greşală
şi drumul ce ai apucat!
Iar vouă, care azi porniţi
pe drumul vieţii, amândoi,
vă-ndemn, de rău să vă feriţi
şi pace fie între voi!
Prin versul meu parc-aş mai vrea
şi alte gânduri să-mpletesc...
Dar mă opresc pe calea mea.
Drum bun
cu Domnul
vă doresc!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu