La revedere, soră Alice...
La revedere, soră Alice,
la revedere, drumul ţi-e deschis!
Aripi de vultur, sus, pe-albastre căi,
te du departe, peste munţi şi văi.
Dar nu uita...
Că laşi atâta dor în ţara ta!
La revedere, soră Alice...
Să-ţi fie viaţa floare de cais!
De-acum, mereu, în zâmbet şi cântări
Betanii sfinte vei avea în zări!
Dar nu uita...
C-ai fost iubită şi în ţara ta...
Atenţiune! Avionul Sabena 17... cu
direcţia Bruxelles pleacă peste x minute.
Uuu! Uuu!
Mai stai vultur, nu te du!
Uuu! Uuu!
Că se luptă-un da şi-un nu...
Ia vezi, dragă surioară,
n-ai uitat ceva în ţară?
Ai putut lua-n desagi
toate inimile dragi?
Uuu!
La revedere, soră Alice!
La revedere, pe cărări de vis!
Iar dacă pleci cum pleacă-un porumbel
mereu aripi să-ţi dea Emanuel!
Dar nu uita...
să vii din când în când în ţara ta!
La revedere, soră Alice!
Să-ţi fie traiul dulce Paradis.
Te-aşteaptă-n zare zâmbete şi flori,
cetăţi înalte, freamăt şi culori.
Dar nu uita...
Că doar acolo-n Cer e ţara ta.
Uuu! Uuu!
Cine-a mai văzut sau nu?
Uuu! Uuu!
Doru-n două se făcu.
Jumătate-acuma zboară,
jumătate-i tot în ţară.
Jumătate-n marea sură,
jumătate nu se-ndură...
Uuu! Uuu!
La revedere, soră Alice!
Isus o nouă uşă ti-a deschis.
Ducând salutul munţilor Carpaţi,
tu vei cunoaşte mii şi mii de fraţi.
Dar nu uita...
să porţi în rugă ţărişoara ta!
La revedere, soră Alice!
Un nou poem în Ceruri va fi scris.
Şi dacă azi din ţara noastră zbori
cu anii sfinţi spre anii viitori...
Dar într-o zi...
nici moartea nu ne va mai despărţi!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu