Un sfert de veac de căsnicie!
Familiei N. Moldoveanu
Un sfert de veac de căsnicie!
răzbind şi lipsa şi furtuna,
aţi fost mereu şi sunteţi una!
Un sfert de veac de lucru-n vie,
uniţi în năzuinţi febrile!
Şi parc-au fost ca nişte zile...
Un sfert de veac! Şi-acuma, iată,
ce lung şirag de mărgărint
e nunta voastră de argint!
*
Spre trubadur acum privesc,
îl văd cum lasă cantilena
şi-nghenunchind cu sora Lena,
înalţă-n zori un "Mulţumesc..."
"Îţi mulţumim Părinte sfânt,
de căsnicia-ne frumoasă...
De când ca mire şi mireasă,
ne-am alipit de jurământ.
Îţi mulţumesc de ani cu soare,
de cer senin, de primăveri,
dar şi de anii de dureri,
căci toţi sunt ramuri roditoare...
Îţi mulţumesc de-atât troian
de cântec ce mi-ai pus pe liră!
Că pân-şi mierlele se miră,
ca de-un ocean...
Îţi mulţumesc de citadela
căminului ce mi l-ai dat.
Şi-Ţi mulţumesc înduioşat,
Părinte, pentru Daniela...
Îţi mulţumesc că-n vremi apuse,
în clipe grele fără număr,
Tu m-ai cuprins cândva de umăr...
Şi-am mers... în vis... tăcuţi, Isuse...
Îţi mulţumesc c-acestea toate,
Părinte Veşnic, ni le-ai dat
prin Fiul Tău crucificat
din dragoste şi bunătate!"
O văd cum îngerii îi poartă
pe soţi, în Rai, la pomul vieţii,
acolo unde vin profeţii
răsplătite să li se-mpartă...
Şi ajungând în zbor de îngeri,
se-opresc cei doi. Şi ea... deodată...
se uită împrejur... şi iată...
numai comori, numai răsfrângeri...
Tu soră — spune împăratul,
din tot ce vezi, iacint, rubine,
o jumătate-i pentru tine...
O jumătate ia bărbatul."
"O, Doamne, eu o jumătate?
Dar eu cu ce-am slujit sub soare?"
"Cu stropi de lacrimi şi sudoare
şi dragoste de fraţi în toate.
Că-n fiecare melodie
şi-n viersul sfânt, în fiecare,
a fost şi clipa de-nălţare,
a fost şi truda de soţie."
Şi-acum privesc spre scumpa soră.
Şi-o văd... odată, peste vreme...
când fi-va Domnul să ne cheme
în nesfârşita-I auroră...
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu