Adâncuri
Ce plin e râul vieţii de gropi primejdioase
şi de vârtejuri unde nenorociri pândesc...
— O, am văzut pe-atâţia înnotători de frunte
pierzându-se-n aceste vârtejuri înecaţi
când n-au băgat de seamă
— ori când s-au încrezut.
Ce-atrăgător e ochiul vârtejului satanic
ce tare e ispita,
ce greu poţi rezista,
ce-amăgitor e glasul ce te strâge-n cursă,
ce moale, ce plăcută şi dulce e otrava
cu care te momeşte prăpastia pe veci!...
Iar cel ajuns aproape de vraja pierzătoare
fiindcă se uneşte şi el cu ucigaşul
cu neputinţă este, ades, a fi salvat
luptând în contra celui ce vrea a-l mântui.
Iar cei ce stau pe-alături l-încurajează-n rău.
— O, ochi fără ştiinţă
şi suflet fără minte,
— Nu vă lăsaţi prea lesne atraşi şi nimiciţi!
Privirea ce vă cheamă
şi vraja ce vă-ncântă
e şoapta blestemată a şarpelui călău,
nu vă lăsaţi viaţa zdrobită pentru veci!
Vârtejul poftei lumii e gura gropii voastre
plăcerile deşarte sunt flăcări ce vă ard
vârtejul ţine-o clipă
dar iadul ţine veşnic;
plăcerea e-o părere
dar focul e-adevăr
Cristos vrea să vă scape...
O, nu vă-mpotriviţi!
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu