Ai milă Tu...
Ai milă Tu al bucuriei
Izvor etern şi nesecat
nu-ngădui să plângă nimeni
prea dureros şi-ndelungat,
că de-unde ies prea multe lacrimi
rămâne sufletul uscat,
rămâne sufletul uscat.
Ai milă Tu Cel ce Te-nconjuri
cu valuri de-armonii în cor
de-aceia ce cântări prea multe
Ţi-au scos din inimile lor
c-adesea-n inimile-acestea
ard răni ne-nchise până mor,
ard răni ne-nchise până mor.
Ai milă Tu dăruitorul
a tot belşugul, n-alunga
pe-acel ce-afară de iubire
nimic n-aduce-n faţa Ta,
căci numai Tu ştii ce mult sufăr
cei ce iubesc, dar n-au ce da
cei ce iubesc, dar n-au ce da.
Ai milă Tu răsplătitorul
cel drept şi binecuvântat
şi nu-l uita pe lucrătorul
care-a muncit şi n-a luat,
fă-i parte când s-or strânge snopii
şi celui care-a semănat
şi celui care-a semănat.
Ai milă Tu preţuitorul
a tot ce-i câştigat cu plâns
păstrează între-ai Tăi unirea
ca focul sfânt în veci nestins,
nu-l mai răbda pe cel ce strică
ce-a fost cu-atâtea jertfe strâns
ce-a fost cu-atâtea jertfe strâns.
Ai milă Tu împărţitorul
înfricoşatelor sentinţi
de cei ce moştenesc păcate
şi blesteme de la părinţi,
că nu-s pe lume mai amare
mai lungi şi grele suferinţi,
mai lungi şi grele suferinţi.
Ai milă Tu arată-Ţi calea
la cei ce-o vor dar nu Ţi-o ştiu
să nu se amăgească nimeni,
— că nu e suflet mai pustiu
ca cel ce l-a-nşelat credinţa
dar vede-aceasta prea târziu,
dar vede-aceasta prea târziu...
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu