Ai necazuri?...
Ai necazuri,
te apasă greutăţi fără de nume,
cine nu le are astăzi
toate-acestea oare-n lume?
Însă dacă vrei,
povara să nu-ţi fie spre pierzare
vino la Isus,
El este ajutor şi uşurare!
Harul Lui cel mare-ţi face
a necazului povară
de-ar fi orişicât de mare
— Mică, dulce şi uşoară.
Eşti bolnav?...
În suferinţă te topeşti şi te aprinzi,
câţi nu sunt acuma-n lume
şi cu mult mai suferinzi?
Boala sufletului însă
e mai grea ca orice boală
rari de tot sunt cei ce scapă,
rari sunt cei ce se mai scoală.
Vrei să scapi de boala asta,
vrei să afli vindecare?
— Vino la Isus!
— El singur poate, şi-ţi va da, scăpare!
Eşti hulit de toţi?
— Într-una lumea te dispreţuieşte,
cu batjocuri şi ocare
pentru Domnul te loveşte?
— Nu te necăji!
Ştii glasul Evangheliei ce spune:
“Fericiţi sunt prigoniţii pentru-a Domnului căi bune”.
Rabdă totul încă-o clipă,
iar când pare grea durerea
vin’ la Domnul,
cere-I harul!... — El îţi va mări puterea!
Eşti tu mântuit?
— Aceasta-i întrebarea cea mai mare,
ai aflat tu Jertfa Crucii
şi-a ei veşnică iertare?
Nici necazul,
nici prigoana,
nici durerea,
nici lovirea
nu-s nimic când ai pe Domnul
şi te-aşteaptă răsplătirea!
Mai mult încă:
Chiar în ele simţi cereasca bucurie
care sufletul ţi-l face fericit pe veşnicie!
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu