Argilă şi cernoziom
Argilă-am fost...
şi rod din mine puţin am dat şi prea târziu
atunci când trebuia-n recolte,
bogat cernoziom mă fiu
argilă-am fost...
şi prea devreme dogoarea aspru m-a făcut
atunci când trebuia-n răbdare
să fiu cernoziom tăcut.
N-am fost argilă-atunci când umil
în mine trebuia să ţin
statatornic, neschimbată forma
dintâi a Chipului divin,
n-am fost argilă când durerea
sub grele lovituri m-a pus
să nu mă sfarm ajuns aub ele
ci să mă-moi şi mai supus.
Argilă-am fost atunci când ploaia
de har ceresc s-a revărsat
în loc să intre-n mine rodnic,
s-a scurs grăbit şi s-a uscat;
argilă aspră-am fost când roade
în mine, ai dorit să vezi
cernoziom sfărmat, când Chipul
în mine-ai vrut să-Ţi modelezi.
...N-am fost argilă-asemănată cu aurul cel luminos
am fost cernoziomul negru cu chip închis şi-ntunecos,
n-am fost la timp nici bună argilă,
n-am fost nici bun cernoziom
am fost o slabă şi săracă şi aspră inimă de om.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu