Ascultarea
Cel temător de Dumnezeu spunea la fii odată:
— Voi fii mei să vă-mbrăcaţi cu haina cea curata
căci ea-i mai caldă,
mai de preţ,
mai bună şi frumoasă
şi numai astfel veţi intra în ceruri ca acasă...
Cea mai curată haină e, să ştiţi: Neprihănirea,
frumoasă “Bunătatea”
iar cea caldă e Iubirea
cea mai de preţ e orişicând, oriunde Ascultarea
ea celorlalte tuturora le-nfrumuseţează starea.
Acestea-s haine sfinte
iar acei ce le îmbracă
lui Dumnezeu şi alor Săi de-a pururi au să placă
căci seamănă cu cei de sus
şi slobodă intrare
afla-vor ei în cerul sfânt, la marea Sărbătoare.
Dar neascultarea ori şi când dezbracă pe oricine
şi-l lasă gol ca primul om, în frică şi ruşine;
îl scoate-afară din Eden,
de har îl depărtează
căci fără haina ei în cer, nu-i nimenea să şează.
De-aceia cei neascultători spre cer privesc cu teamă
ca spre-un judecător temut ce-o să le ceară seamă.
Spre cerul unde cei ce cred se uită cu căldură
cei răi privesc cu ochi vrăjmaşi de patimă şi ură.
Cei credincioşi doresc cu drag s-ajungă-n veşnicie
ştiind că-n ea i-aşteaptă-un loc de har şi bucurie.
Cei răi de moarte se-ngrozesc
şi-n veci n-ar vrea să vină
ştiind că iadu-i va-nghiţi cu noaptea lui deplină.
Cei buni doresc,
căci au în cer un Prieten scump
şi-un Tată;
cei răi se tem ca de-un duşman
şi ca de-o judecată.
De-aceia fericiţi veţi fi voi cei ce-n ascultare
urmaţi pe Domnul îmbrăcaţi cu sfintele-I odoare.
Dar vai va fi de toţi acei neascultători ce-n rele
trăiesc vrăjmaşi cu Dumnezeu
şi dezbrăcaţi de ele.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu