Când n-am putut
Când n-am putut învinge duşmanul prea hain
am stat în faţa morţii, eroic şi senin.
Când n-am putut să-ntâmpin destinul, fericit,
răbdând, am vrut tot greul să-l port neocolit.
Când n-am putut să umblu cântând după Cristos
I-am mers plângând pe urme, dar n-am fugit fricos.
Când n-am avut mulţime să merg înflăcărat
I-am mers cu crucea singur, dar nu m-am lepădat.
Când n-am văzut-nainte decât o noapte grea
am acceptat-o umil, aşa cum va fi ea.
De când am fost aproape, mai Dincolo trecut,
cunosc că-n Marea Clipă, nimic n-ai de cerut.
Când până-n faţa Morţii i-ai dat ce-a fost al ei,
slăvită-i învierea cu care ţi-o închei.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu