Cântările Învierii

Cântările Învierii

  12:54    

---

1. Gheţimani

În zi ca asta Te rugai

cu fruntea-nsângerată

în Gheţimani când ispăşeai

osânda lumii toată.

Căzuţi, toţi fiii lui Adam

eram sortiţi pierzării,

departe, în păcat zăceam

de faţa Îndurării...

Dar Tu Puternic Dumnezeu

Te-ai dat răscumpărare

şi-n locul nostru-ai dus din greu

povara salvatoare.

Ai vrut ca Jertfă pe altar

pe Tine a Te-aduce

păcatul lumii mult şi-amar

să-l ispăşeşti pe Cruce.

...Stă Maica undeva plângând

durerea profeţită

îşi simte pieptul sângerând

sub sabie-ascuţită.

Dorm ucenicii apăsaţi

cu suflete-ntristate

şi vin vrăjmaşii îndrumaţi

de-o viperă de frate.

— Cu firea omenească-ai dus

a firii noastre vină

mărire Ţie-n veci Isus

de Jertfa Ta deplină.

2. Judecata

Într-o zi ca asta Doamne erai prins

şi legat cu funii, Te lăsai împins,

dus la judecată Te lăsai bătut

sărutat de gura care Te-a vândut

Şi vândut de gura ce Te-a sărutat,

Te lăsai în vină, Cel Nevinovat,

Miel supus de Jertfă Singur Te-aduceai

ca să se-mplinească profeţitul grai.

N-ai răspuns acelui ce Te-nvinuia,

sufereai ocara celui ce lovea,

suportai ruşinea celui ce-a scuipat

— era ceasul care trebuia răbdat.

Cât ai dus, o nimeni nu va şti nicicând,

pentru toate Ţie ne-nchinăm cântând:

slavă mult-răbdării Tale Scump Isus

spre iertarea noastră, Jertfă Te-ai adus!

3. Răstignirea

Într-o zi ca asta Doamne

drumul Golgotei suiai,

crucea-ntregii lumi pe suflet

şi pe umeri o purtai.

Jertfa ispăşirii mută

ai primit să fii făcut,

nimeni n-a vorbit ca Tine

nici ca Tine n-a tăcut.

Sfintele femei, cu lacrimi

Te-nsoţeau nemângăiat,

Tu plângeai Ierusalimul

mult-răbdatul pom uscat.

Faţa Ta ştergând-o una,

peste vălul ei de in

Ţi-ai lăsat pe totdeauna

urma Chipului Divin.

Cirineanu-Ţi duce Crucea,

ultim ajutor duios,

— sus, întins pe Cruce sângeri

sub ciocanul nemilos.

Spre vrăjmaşii Tăi,

spre Mama, spre tâlharul pocăit

şi spre ucenicul unic

— cu ce dragoste-ai privit!

Cu oţet în loc de apă

lumea Te-adăpa amar,

— Omul moare, Dumnezeul

biruieşte plin de har.

Slavă îndelungei Tale

suferinţe şi răbdări,

Dumnezeul nostru, Jertfa

veşnicei Răscumpărări.

4. Învierea

Cântări de biruinţă în lume-au răsunat

biruitorul morţii, Cristos a înviat.

Cântaţi popoare-a lumii că Cel ce v-a iertat

plătindu-vă păcatul, Cristos a înviat.

Cântaţi pământ şi ceruri căci Cel ce v-a creat

biruitor Se-nalţă, Cristos a înviat.

Cântaţi şi voi adâncuri, ce El v-a dezlegat

pe veci Biruitorul, Cristos a înviat.

Cântaţi pentru-al Măririi Puternic Împărat,

cel Viu învie astăzi, Cristos a înviat.

Cântaţi puteri şi veacuri pe Cel Adevărat

în veci Nemuritorul, Cristos a înviat.

5. Arătările

Te-ai arătat, Slăvită Înviere,

iubirii-ndurerate la mormânt,

şi-ntâia fericită mângăiere

vestit-a lumii-ntâiul crezământ.

Te-ai arătat, Duioasă Însoţire,

înspre Emaus, frumoasei prietenii

dând binecuvintata-mpărtăşire

statornicei, adânci credincioşii.

Te-ai arătat, prin uşile-ncuiate,

primejduiţilor ascunşi urmaşi —

s-aduci pe veci credinţei încercate

depline-ncredinţări că n-ai s-o laşi.

Te-ai arătat, credinţei clătinate,

dovada pipăitei bucurii, —

încredinţare veacurilor toate,

şi vină neprimitei mărturii.

Te-ai arătat la mare, alinarea

regretului trecutei slăbiciuni, —

lăsând credinţei mari numai cărarea

curajului trăitelor minuni!

Te-ai arătat mulţimii fericite

transfigurând cinci sute de priviri,

Dovada Învierii Preaslăvite

— crezând, strigăm şi noi adeveriri!

6. Înălţarea

De lângă Locul Mângâierii [Betania]

Te-ai înălţat spre zări cereşti

desăvârşit se împlinise

tot ce veniseşi să-mplineşti.

În urmă-Ţi rămâneau trimeşii

încredinţaţi de tot ce-ai spus,

să-Ţi meargă martorii-nvierii

din Răsărit până-n Apus.

Priveau îndureraţi Plecarea

dar fericiţi Nădejdea lor,

nemângăiaţi de-această Clipă

dar răsplătiţi de Viitor.

Le rămăsese Adevărul,

mai aşteptau Puterea Sa, —

şi-apoi mergând schimba-vor lumea

prin jertfa lor şi Jertfa Ta.

Privind-nălţarea Ta Isuse

şi harul Tău făgăduit,

având Credinţă şi Nădejde

şi Dragoste, — au biruit.

Privim şi noi a Ta-nălţare

şi credem în Venirea Ta,

Biserica întreagă-n luptă

a suferit şi-a-avins prin Ea.

7. Reîntoarcerea

Credem cu tărie Doamne-al Tău Cuvânt:

— credem că vrăjmaşul Tău va fi înfrânt,

— Credem că devreme iarăşi ai să vii

— credem tot ce-ai spus Tu, sfintei profeţii,

— Credem că toţi morţii iar vor învia,

— credem că Tu lumea o vei judeca,

— Credem răsplătirea celor buni ai Tăi

— credem pedepsirea dată celor răi,

— Credem adevărul dreptei Judecăţi

— credem Viitorul care ni-l arăţi

— Credem în lumina care va veni

— credem c-a Ta Slavă peste tot va fi

— Credem cu răbdare şi ne vom ruga

— credem învierii pân-o vom vedea.

Slavă Premăritei Tale Reveniri

către ea ne ţinem trezele priviri!

Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare