Căzut...
Căzut ca oaia Ta-ntre spini
zăceam fără scăpare,
şi ochii mei de groază plini
cerşeau ajutorare.
O, cine-atunci mi-a auzit
a mele lungi suspine?
— Păstor iubit, Păstor iubit,
Tu Te-ai plecat spre mine!
Tu milostiv m-ai ridicat
şi blând m-ai scos afară
Tu-n bucurie mi-ai schimbat
durerea cea amară.
Fii binecuvântat Isus,
păstor plin de-ndurare,
căci bunătatea-Ţi mi-a adus
această dulce stare.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu