Ce liniştiţi sunt paşii Tăi
Ce liniştiţi sunt paşii Tăi
în mine când coboară
şi pe-a iubirii mii de căi
fiinţa-mi înconjoară...
Ca mersul stelelor pe cer,
ca răsăritul lunii,
ca luntrea gândului, năier,
pe apa rugăciunii,
ca izvorârea din afund
a stropilor spre unde,
ca taina harului profund
când duhul mi-l pătrunde,
ca rouă cerului senin
pe iarba aplecată,
ca seara ce-nfăşoară lin
pădurea nemişcată,
ca şoapta dulcei adieri
prin spicele-nflorite,
ca pacea marilor tăceri
pe culmile-nsorite,
ca zvonul paşnicei cântări
din sânul primăverii,
ca sfintele înfiorări
din noaptea învierii...
Ca a iubirii dulci văpăi
spre-a inimii comoară.
— Ce liniştiţi sunt paşii Tăi
în mine când coboară.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu