Ce mulţi oameni nu vor şti
Ce mulţi oameni nu vor şti niciodată
cât de mult i-a iubit Dumnezeu:
gândul lor şi duhul lor: viaţa toată
în păcat stă-ngropat tot mai greu —
vai, ce-amar de-a nu şti niciodată
cât de mult te-a iubit Dumnezeu!
Voi care ştiţi — mărturisiţi
la orişicare om duios
spre-a nu trăi — şi-a nu muri
nici unul fără de Cristos.
Ce mulţi oameni nu-nţeleg niciodată
cât de bine-i a fi cu Isus,
ce slăvită e o viaţă predată
unui ţel şi-unui har făr-apus —
vai, ce-amar e-a nu şti niciodată
cât de bine-i a fi cu Isus.
Ce mulţi oameni n-au simţit niciodată
cât de dulce-i să plângi cu Cristos,
nici ce har e-o conştiinţă-mpăcată
nici ce slavă-i să mori credincios —
vai, ce-amar e-a nu şti niciodată
cât de dulce-i să plângi cu Cristos.
Ce mulţi oameni nu vor şti niciodată
cum i-a vrut sus în cer Dumnezeu,
viaţa lor va fi pe veci îngropată
într-un loc şi-ntr-un foc tot mai greu
vai, ce-amar e-a nu fi niciodată
sus în cer cum te-a vrut Dumnezeu.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu