Ce poate-un om?...
Ce poate-un om lua cu sine
mai drag ca ultimul salut
când niciodată nu revine
în locul unde-a petrecut?
Când scurtă trecere grăbită
e-al vieţii-nşelător popas
de orice faţă întâlnită
să te desparţi c-un bun rămas.
Ascultă inimă, ascultă,
îndemnul dragostei mereu
c-o umilinţă-atât de multă
cât datorezi lui Dumnezeu.
Desprinde-te de-orice dorinţe
păstrându-ţi sufletul uşor
să simţi cu cei plecaţi-nainte
ceva din veşnicia lor.
Dezvaţă-te deplin de-a cere
şi-nvaţă să renunţi mereu
atunci nu vei simţi durere
când să te smulgi ţi-ar fi prea greu.
Atunci trecând pe lângă toate
avea-vei drumul luminos
şi urmele înmiresmate
ca de ceva după Cristos.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu