Ce rost mai ai?
Ce rost mai ai tu-n lume oare
nedând nimic din tot ce-adui,
ţi-e plin adâncul de izvoare
dar n-alini setea nimănui.
În nesătulele-ţi hambare
tot strângi nesăţios şi pui,
dar din zgârcita lor strânsoare
n-astâmperi foamea nimănui.
Ce rost puteai avea sub soare
şi-n ce frumuseţi puteai s-apui,
dar mergi în veşnica-nchisoare
tu n-ai fost frate nimănui.
În largi dulapuri, sub zăvoare
grămadă avuţia-ţi pui,
dar rob al ei ca-ntr-o-nchisoare
tu nu-mbraci frigul nimănui.
Ştii calea cea mântuitoare
ai adevărul cum să-l spui
vezi câtă lume-n beznă moare
dar n-arăţi calea nimănui...
Vezi câţi se frâng sub cruci amare
căutând odihna unde nu-i,
tu, cu priviri nepăsătoare
n-ajuţi poverii nimănui.
De-a semenilor tăi sudoare
în tine nici o milă nu-i
vei geme şi tu-n stări amare
dar n-o să-i pese nimănui...
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu