Chiar şi de m-ai da în mâna
Chiar şi de m-ai da în mâna
celui mai înfuriat,
fă să nu mă tulbur Doamne
căci aş face-un greu păcat.
Dar şi dac-am să mă tulbur
în vreo clipă — cea mai grea —
fă să nu mă tem vreodată,
teama, e ruşinea mea.
Dar şi chiar de mă voi teme
când voi fi mai slab de zel,
fă să nu fug niciodată
căci fugind aş fi-un mişel.
Dar şi chiar să fug vreodată
în vreun nebunesc păcat,
fă să nu mă leapăd Doamne
căci atunci sunt blestemat.
A mă tulbura sau teme
şi-a fugi chiar, pot cândva
căci prin plâns şi pocăinţă
pot să sper că-mi vei ierta.
Dar dac-am ajuns netrebnic
un vândut şi-un lepădat,
am făcut păcatul care
până-n veci e neiertat.
Doamne, chiar să mor în mâna
celui mai cumplit călău,
fă să nu pot niciodată
lepăda Cuvântul Tău.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu