Cu-atâtea lacrimi
Cu-atâtea lacrimi a fost plină
în lumea asta viaţa mea
că oricând cineva suspină
eu plâng cu el cu-o jale grea.
Dar şi-ntr-atât cântarea dulce
a bucuriei am trăit
că pe-orişicare drum m-aş duce
eu cânt când văd un fericit.
Am suferit atât de-amară
singurătate pe pământ
că nu pot să mai văd povară
pe nici un singur umăr frânt.
Dar şi-ntr-atâta însoţirea
iubirii dulci m-a-nconjurat
că pe-orice semen în iubirea
cea mai din cer l-aş vrea purtat.
Am cunoscut aşa minciuna
că pe-orice om îl bănuiesc
dar şi încrederea că-ntr-una
mă-ncred în toţi ce-i întâlnesc.
O, Doamne, dar de orice rele
desparte-acum sufletul meu
în veci să nu fiu unde-s ele,
nici ele-n veci unde-aş fi eu.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu