Cu cât mai lungă noapte
Cu cât mai lungă noapte-ar fi,
cu cât mi-s genele mai grele,
cu cât bat vânturi — nu-mi slăbi
lumina privegherii mele!
Cu cât mai mulţi s-ar lepăda,
cu cât mi-s zilele mai rele.
Cu cât cresc umbrele nu-mi ceda
lumina curăţiei mele!
Cu cât mai multe piedici vin
şi-s mai vrăjmaşe toate cele,
creşti mai înalt şi mai senin
lumina mărturiei mele.
Cu cât obrajii-nsângeraţi
mai multe lacrimi au să-mi spele
— mai răbdătoare să te-araţi
lumina umilinţei mele.
Cu cât trec zilele mai des
luându-mi tot ce-au strâns cu ele,
înalţă-ţi rod tot mai ales
lumina dărniciei mele.
Cu cât ne-apropiem de prag,
cu cât mi-e drumul mai spre stele,
cu-atât te-nchină mai cu drag
lumina ascultării mele.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu