Cum cântăreţii
Cum cântăreţii-n stare-adâncă
sfârşind, pun mâinile uşor
pe corzile ce sună încă
stingând tăcut vibrarea lor,
Cum coarda stinsă odihneşte
sub mâna celui ce-a cântat
când imnul jertfei ei pluteşte
tot mai duios şi-ndepărtat,
— Aşa Isuse dulce-mi curmă
a inimii vibrare, lin,
când în acordul cel din urmă
cântarea-mi voi sfârşi deplin.
Iar cât sub mâna Ta duioasă
vei odihni a ei vibrări,
cântarea du-mi-o mai frumoasă
din veac în veac, din zări în zări.
Şi-n clipa învierii-adie-i
fiorul ei din nou trezit
să-Ţi cânte-n corul veşniciei
divinul imn, desăvârşit!
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu