Dă-mi Doamne bucuria
Dă-mi Doamne bucuria curatului izvor
ce cântă-n orice vreme pe soare şi pe nor.
Să-mi fie limpezime adâncul ne-ncetat
de nesecate unde mereu, împrospătat.
Cu darnică iubire de limpezi rugăciuni
de cântec şi răcoare s-astâmpăr răi şi buni.
Chiar dacă numai singur mereu am să rămân
cântarea mulţumirii în orice timp s-o-ngân.
Şi pasărea fricoasă şi cerbul călător
şi orice vietate să simtă că-s al lor.
Văzându-mă departe să bucur pe-nsetaţi
în unda mea să-şi afle răcoarea-nvioraţi.
Drumarii să-mi cunoască de mult cărarea mea
grăbind cu bucurie să vină şi să bea.
Şi toţi prinzând putere şi-odihnă-n drumul greu
întreagă mulţumirea s-o dea lui Dumnezeu.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu