De când la Cină
De când la Cină ucenicul
pe sânul Tău s-a rezemat
o, cât adânc de suferinţe
la sânul Tău s-au alinat!
De când a temerii-ntristare
din inimă-i s-a liniştit,
o, câte valuri zbuciumase
la sânul Tău s-au potolit!
Cât zbucium,
ce potop de lacrimi,
ce deznădejde şi cât plâns,
la sânul Tău Isuse Doamne s-au alinat,
s-au şters,
s-au stâns!
Ce munţi de fărdelegi şi patimi
ce sufletul ne-a-mpovărat
de peste conştiinţa noastră
Isuse
i-ai îndepărtat!...
O, câte magdalene care
cu plâns păcatul şi-au stropit
iubirea Ta-nţelegătoare
şi iertătoare au găsit.
Şi câţi tâlhari ce se-ndreptară
căindu-se cu plâns amar
iertarea fără de măsură
la Tine au aflat în dar.
Ce mari poveri au fost acelea
pe care Tu ni le-ai luat!
Isuse, Sfântă Jertfă-a milei,
cu ce preţ scump ne-ai cumpărat!
Cât bine ne-au făcut pe lume
cei ce la Tine ne-au adus
când vom plăti recunoştinţa
pe care-o datoram, Isus!...
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu