De unde ai?
De unde ai în tine pământule strămoş
lumină-atât de albă şi sânge-atât de roş
cât pui în crinii candizi şi-n trandafirii-aprinşi?
— Din inima fierbinte a fraţilor ne-nvinşi!
De unde ai în tine pământule străbun
miros atât de dulce şi gust atât de bun
cât pui în pâinea caldă şi-n strugurii culeşi?
— Din inima cea bună a fraţilor aleşi!
De unde ai în tine pământule hain
atâta fiere neagră şi-atât amar venin
cât pui în iarba morţii şi-n fructul blestemat?
— Din inima-nrăită de frate dezbinat!
De unde ai în tine pământule vrăjmaş
miasma-nveninată şi mustul ucigaş
ce-l pui în tot ce-i putred, urât şi-otrăvitor?
— Din inima şerpească de frate vânzător!
...O sfânt pământ el tihnei, fii binecuvântat
sporească-ţi Domnul pâinea şi vinul cel curat;
dar sterp să fii tu veşnic, pământule vrăjmaş
nici şarpele nici Iuda să n-aibă-n veci urmaş!
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu