De unde mi-aţi ieşit?
De unde mi-aţi ieşit voi umbre
înmormântate de demult,
din ce-adâncimi ale fiinţei
şi-ale-amintirilor v-aţi zmult?
S-a scurs deasupra voastră vremea
punând într-una strat cu strat
pe voi nămolul gros şi negru
sub care-adânc v-aţi îngropat.
Prin uşa viselor deschisă
mai năvăliţi din când în când,
ca nişte hoţi scăpaţi din lanţuri,
lumina inimii-ntristând...
— Întoarceţi înapoi
în marea uitării-n care v-am închis
şi nu-mi mai reveniţi vreodată
nici pe cărările din vis.
Eu am aprins lăcaşul vostru
iar spuza lui am dat-o-n vânt
n-aveţi la ce să mai întoarceţi,
azi casa mea-i un templu sfânt.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu