De unde-am început
De unde-am început cărarea
vieţii mele cu Cristos,
de-acolo-mi strâng, de-atunci îmi dărui
tot ce-am primit şi-am dat frumos,
De-acolo-mi strâng în suflet raze
şi feţe, şi-amintiri, şi zări —
de-atunci îmi dăruiesc cântarea
spre cele patru depărtări.
De-acolo-mi scot, de-adânc, iubirea
cu care iert şi ard, şi sper,
de-atunci nu-mi mai ajunge lumea
ci caut nemărginiri de Cer.
De-acolo-mi umplu adâncimea
cu ape şi cu aer nou
de-atunci răsună peste-a mele
cântări un îngeresc ecou.
De-acolo-mi ard peste cuvinte
cereşti lumini şi tainic foc
de-atunci mi-e zborul mai fierbinte
din an în an, din loc în loc.
De-acolo-mi creşte rugăciunea
de n-aş dori s-o mai sfârşesc,
de-atunci cunosc ce har e-n plânsul
adânc plecat spre ce iubesc.
De-acolo-mi vreau pân-la-nviere
mai plin de rod acelaşi har.
— De mii de ori să-ncep viaţa
de-acolo mi-aş începe-o iar...
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu