Chiar dac-ar fi
Chiar dac-ar fi să-ndur din greu
dureri şi lanţuri şi ruşine,
ajută-mi Dumnezeul meu
să nu pot să mă las de Tine.
Chiar dac-ar fi să fiu răpit
şi-n noapte dus de mâini haine
oricât închis şi chinuit
să nu pot să mă las de Tine.
Chiar dac-ar fi să mi se ia
tot ce-am avut pe lângă mine,
sărac şi gol de-aş rămânea
să nu pot să mă las de Tine.
Chiar dac-ar fi să zac flămând
bolnav şi-uitat la uşi străine
lovit şi alungat, nicicând
să nu pot să mă las de Tine.
Chiar dac-ar fi cei dragi ai mei
răpiţi şi duşi de lângă mine
zdrobit de dorul după ei
să nu pot să mă las de Tine.
Chiar dac-ar fi să ştiu că mor
departe dus în zări străine
tânjind de-al casei mele dor
să nu pot să mă las de Tine.
Chiar dac-ar fi să fiu ucis
de cei cu mâini de sânge pline
pân-la sfârşit să spun deschis
să nu pot să mă las de Tine.
Iar pentru toate-acestea, Sus,
tot ce-mi doresc eu de la Tine
e ca să văd atunci Isus
că nici Tu nu Te laşi de mine.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu