Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Se afișează postările cu eticheta Traian Dorz. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Traian Dorz. Afișați toate postările

Făcând m-ai învăţat


Făcând m-ai învăţat să fac
privind mereu la Tine;
tăcând m-ai învăţat să tac
ca să-nţeleg mai bine.

Cântând m-ai învăţat să cânt
cereasca Ta cântare;
şi cuvântând mi-ai dat cuvânt
cu miez şi-nflăcărare.

Rugându-mă m-ai învăţat
ca să mă rog mai bine;
smerindu-mă m-ai înălţat
spre-a-ngenunchia cu Tine.

Răbdând m-ai învăţat s-aştept
când altfel nu se poate;
mustrat, m-ai învăţat ce drept
mă vrei să umblu-n toate.

— Tu numai Tu m-ai învăţat
şi nimenea altcine
tot ce-am primit şi tot ce-am dat
e numai de la Tine.

În flăcări numai am privit
ce faţă strălucită
au toţi acei ce şi-au trăit
credinţa neclintită.

Şi numa-n ceruri voi vedea
ce veşnică cunună
şi strălucire va purta
umblarea împreună.

Faţa Ta Isuse


Faţa Ta Isuse Soare Fericit
mi-nsenină dulce sufletul zdrobit,
îmi alungă noaptea suferinţei grea
când faci să răsară Doamne Faţa Ta.

Faţa Ta Isuse mângăie-ntărind
inima ce plânge, calea grea suind,
Tu în bucurie plânsu-i vei schimba
când o să răsară Doamne Faţa Ta.

Faţa Ta Isuse când Se va ivi
suferinţa-ntreagă ni se va sfârşi
inima de cântec ni se va umplea
când o să răsară Doamne Faţa Ta.

Faţa Ta Isuse o slăvim răbdând,
către ea cu lacrimi inima ’nălţând,
şi-aşteptăm lumina care ne-o vei da
când o să răsară Doamne Faţa Ta.

Eu Te păstrez Isuse


Eu Te păstrez Isuse pe veci în locul drag
din chivotul fiinţei, prin Taina-mpărtăşirii
şi cea mai dulce clipă mi-e-atunci când mă retrag
cu Tine-n rugăciunea şi-n liniştea Iubirii.

Tot ce mi-ai dat prin viaţă am strâns şi-am tot păstrat
anaforă sfinţită din masa-mbelşugată
ea-i hrana mea de astăzi pe unde-s înnoptat
în loc pustiu pe drumul spre Casa-ndepărtată.

Când inima sfârşită abia mai poate-n drum
din Tainica Fiinţă cu foame ospătează
şi prinde iar putere prin arşiţă şi scrum
să creadă şi să lupte mai caldă şi mai trează.

Păstrează-mă Isuse, Te rog, la Sânu-Ţi drag
şi Te păstreaza-n mine prin Taina-mpărtăşirii
căci veşnicia-i clipă atunci când mă retrag
cu Tine-n rugăciunea şi-n liniştea Iubirii.

Şi cât rămâi Tu-n mine şi-n Tine eu rămân
umblarea vieţii mele e roadă şi lumină
fiinţa mea sfinţită de dulcele Tău sân
se va cuprinde-n Tine eternă şi divină.

Eu Te iubesc, dar simt că nu-s


Eu Te iubesc, dar simt că nu-s
nicicând a mele mâini în stare
să se înalţe-atât de sus
ca să-Ţi ajungă la picioare.

Eu Te iubesc, dar ştiu că n-am
să-Ţi pot aduce-aşa trăire
încât pe fiecare ram
să-mi strălucească-o dăruire.

Eu Te iubesc, dar vai, nu pot
să mă înalţ cât simt că-mi cere
lumina Ta ce-mi umple tot
de înţeles şi de tăcere.

Eu Te iubesc, dar n-am s-ajung
să pot fi-atât de plin de Tine
pe cât doresc de timp prelung
cu cele mai cereşti suspine.

O, Te iubesc, dar cum pot eu
să Te cuprind pe Tine oare,
Atotputernic Dumnezeu
nemărginire orbitoare?

Dar Tu Te poţi apropia
sfinţind fiinţa mea cea nouă,
micindu-Te să-ncapi în ea
ca Soarele-ntr-un strop de rouă.

Eu ştiu că am în cer


Eu ştiu că am în cer o casă
pe care nimeni nu mi-o ia
chiar dacă nedreptatea lumii
m-alungă din căsuţa mea —
Eu ştiu că am în cer o casă
pe care nimeni nu mi-o ia.

Eu ştiu că am o tinereţe
nemaisfârşită la Isus
chiar dacă-n lume bătrâneţea
puterile din trup mi-a dus —
Eu ştiu că am o tinereţe
nemaisfârşită la Isus.

Eu ştiu că am să cânt odată
cu toţi cei dragi îmbrăţişat
chiar dacă azi trăiesc în lacrimi
de cei iubiţi prea-ndepărtat —
Eu ştiu că am să cânt odată
cu toţi cei dragi îmbrăţişat.

Eu ştiu că Răscumpărătorul
şi Dumnezeul meu e viu,
chiar nimicit să-mi fie trupul
şi chiar uitat de toţi să fiu —
Eu ştiu că Răscumpărătorul
şi Dumnezeul meu e viu.

Eu ştiu că-L voi vedea pe Domnul
şi El va fi Răsplata mea,
chiar dacă viaţa mea din lume
şi moartea fi-mi-ar cea mai grea
Eu ştiu că-L voi vedea pe Domnul
şi El va fi Răsplata mea.

Eu sunt un strop din unda Ta


Eu sunt un strop din unda Ta,
Izvor desăvârşit de viaţă,
şi toată strălucirea mea
mi-e revărsată de-a Ta Faţa.

Şi sunt un psalm din cerul Tău
de negrăită armonie
tot ce-i dumnezeiesc al său
se datoreşte numai Ţie.

Şi-o iotă din Cuvântul Sfânt
suit cu trudnică trăire
spre slava unui legământ
dus doar cu moartea la-mplinire.

Şi-o rază din lumina Ta
căzut-o clipă peste-o tină
tot ce-i ceresc şi sfânt în ea
e numai partea Ta divină.

Şi-un picur din al Tău ocean,
şi-un rod al rugăciunii Tale,
şi-un rob ce urcă an de an
spre slava datoriei sale.

Şi tot ce-am vrednic şi frumos
e numai cazna spre mai bine
şi lupta grea ca tot ce-i jos
să nu-mi ia faţa de la Tine.

Eu sunt al Tău


Eu sunt al Tău — Isuse Doamne
ce blând mi-e sufletul şi plin
când mi-l învăluie iubirea
cu valuri ce din Tine vin.

Eu sunt al Tău — ce imn de slavă
îmi umple-a inimii simţiri
când spun aceste dragi cuvinte
ce n-au alt seamăn nicăiri.

Eu sunt al Tău — până-n străfunduri
mă umple-al Tău fior divin
ca mii şi mii de harfe-atinse
de mâini de heruvimi din plin.

Eu sunt al Tău — în bucurie
se sting uitatele-mi dureri
şi-o pace veşnică se varsă
pe zbuciumul de până ieri.

Eu sunt al Tău — pe veşnicie
merg după Tine fericit
mi s-a sfârşit singurătatea
şi chinul mi-e pe veci sfârşit.

Uimiţi stau îngerii s-admire
privelişti de nemaivăzut,
dumnezeiasca-mpărtăşire
c-un strop a Celui Ne-ncăput.

Şi cântă preamărind Misterul
Neînţeles, Etern şi Sfânt
Iubirea ce coboară Cerul
îmbrăţişat peste pământ.

Şi toţi fiorii fericirii
nespuse sufletu-mi pătrund
că sunt al Tău, al Tău Isuse
şi-n har, ca-n soare mă afund...

Eu pot lupta


Eu pot lupta Isuse să-nving ispita grea
dar dacă Tu n-o birui, uşor mă-nfrânge ea.

Eu pot munci Isuse s-adun sau să zidesc
dar Tu de nu-mi dai sprijin, zadarnic mă trudesc.

Eu pot s-alerg Isuse chiar sufletul să-mi scot
de nu-mi întinzi Tu mâna zadarnic este tot.

Eu pot să strig Isuse, să plâng, să fac ce-aş vrea
de nu vii Tu, deşartă e toată truda mea.

Oricât de mare-i partea ce-n toate eu am pus
nimic nu-i fără harul şi partea Ta Isus.

Dar cât de necuprinsă e partea Ta de har
asemeni, fără mine, ea poate fi-n zadar.

C-aşa înţelepciunea Eternă-a rânduit
lucrarea-mpreunată s-aducă rod slăvit.

Eu nu ştiu Doamne


Eu nu ştiu Doamne unde încă
îmi vei mai duce paşii mei,
dar ştiu că Tu-mi vei fi oriunde
lumină sfântă pentru ei.

Eu nu ştiu Doamne ce ispite
vor mai veni în calea mea,
dar ştiu că-n Tine biruinţă
şi ocrotire voi avea.

Eu nu ştiu Doamne de câţi prieteni
mai pot fi încă părăsit,
dar ştiu că Tu vei fi cu mine
Însoţitor nedespărţit.

Eu nu ştiu Doamne câte lacrimi
au să-mi mai plângă ochii mei,
dar ştiu că Tu vei fi-alinare
şi mângăiere pentru ei.

Eu nu ştiu Doamne câte jertfe
mai trebuie s-aduc din greu,
dar ştiu că Tu-mi vei da putere
să-mi sui deplin Calvarul meu.

Eu nu ştiu Doamne câte rane
voi mai primi de la ai mei,
dar ştiu că Tu-mi vei da răbdare
şi rugăciune pentru ei.

Eu nu-mi ştiu Doamne viitorul
dar ştiu că e-n Mâna Ta
— ajută-mi să nu uit aceasta
ca liniştit să-Ţi pot urma.

Eu nu ştiu cum...


Eu nu ştiu cum Te-ai îndurat
de m-ai ales şi m-ai chemat
căci eu nimic n-am făptuit
să fiu iertat şi miluit!

— Ce oare să-Ţi fi arătat
că n-am avut decât păcat?

— Cum oare Tu la un tâlhar
i-ai dăruit atâta har?

— Cum oare-atât Te-ai aplecat
şi din adânc m-ai ridicat?

— O, Doamne ştiu: Tu m-ai primit
ţi m-ai ales, căci m-ai iubit!

— Pe tot întinsul viitor
doresc să-Ţi fiu ascultător,
recunoştinţă arătând
iubirii Tale orişicând
căci Doamne tot ce Tu mi-ai dat
e numai har nemeritat!

Eu nu renunţ


Eu nu renunţ la Tine
orice mi s-ar promite
şi orice-ar fi să-mi vină
din chinuri sau ispite.

Eu nu renunţ la ceruri
nici pentru lumea-ntreagă
pământul şi dorinţa
tot mai puţin mă leagă.

Eu nu renunţ la calea
aleasă-ntâia dată
oricât ar fi de alţii
hulită şi călcată.

Eu nu renunţ la fraţii
din dragostea dintâie
cu ei merg pân-la moarte
oricâţi au să rămâie.

Eu nu renunţ la slava
iubirii şi iertării
căci ea mi-e şi cununa
şi plata-ncredinţării.

Eu nu renunţ Isuse
la viaţa viitoare
nici dacă mi-ar da lumea
de mii de ori cât are.

Eu nu mă plâng


Eu nu mă plâng de lupte
căci singur mi le-am vrut
— c-o să le am pe lume
ştiam de la-nceput.

Ştiam numai necazuri
că-n lume o să am
când calea mântuirii
s-o iau mă hotăram.

Ştiam cu ce-i unită
umblarea cu Isus,
ştiam că doar cu jertfe
ştiam, că mi s-a spus.

Dar după ani de luptă
azi când le-am îndurat,
mai om mă simt fiindcă
am ars şi-am sângerat.

Mai una cu-Adevărul
spre care-am pătimit
de care n-aş fi vrednic
să nu fi suferit.

Decât un drum prin iarbă
şi-un rod uşor cules
mai bine-urcuş eroic
spre Ţelul meu ales.

Am vrut aşa credinţă
să am spre-al meu Stăpân
când El e-n suferinţă
alături să-I rămân.

Eu cred


Eu cred în Focul Sfânt din care
primesc lumina ne-ncetat
căci fără-acest puternic Soare
aş fi pierit întunecat.

Eu cred în Harul Sfânt prin care
am fost trezit şi renăscut
căci fără dulcea Lui suflare
aş fi rămas un veşnic mut.

Eu cred Cuvântul Sfânt în care
este-Adevărul luminos
că-n strălucita-i revelare
ni S-a descoperit Cristos.

Eu cred Iubirii Sfinte care
prin cruce m-a răscumpărat
căci pătimirea-I iertătoare
de moarte m-a despovărat.

Eu cred Înţelepciunii care
lucrează-adânc desăvârşit
căci prin umblarea trecătoare
ne străluceşte nesfârşit.

Eu cred în Viitorul care
ni s-a promis apropiat
cred că Răsplata Viitoare
există cu adevărat.

Cred, cred puternic, orişicare
ar fi-a credinţei încercări
căci negrăit răsplătitoare
sunt fericitele-i urmări.

Eram copil


Eram copil, trecea zăpada
eu cu tristeţe-o petreceam,
mi se părea că iarna trece
mi se părea — dar eu treceam.

Eram crescut, treceau cocorii
mă-ndurerau până-i pierdeam,
mi se părea că vara trece,
mi se părea — dar eu treceam.

Eram gândind pe malul apei
cu unda ei la pas mergeam,
mi se părea că apa trece,
mi se părea — dar eu treceam.

Priveam ades’ cum zboară norii
şi frunzele zburând priveam,
mi se părea că ele zboară,
mi se părea — dar eu zburam.

Eram mâhnit cum bate ceasul
de graba lui umbrit oftam,
mi se părea că vremea trece,
mi se părea — dar eu treceam.

Mi se părea cândva că alţii
crezând se-nşeală, şi-i plângeam,
mi se părea că-s ei pierduţii
mi se părea — dar eu eram.

Azi văd cu-amar, Isus, tot harul
ce l-am pierdut când n-ascultam,
mi se părea că-l am de-a pururi,
mi se părea — dar nu-l mai am.

Erai căzut, căzut...


Erai căzut, căzut în patimi rele
zăceai în groapa negrului păcat
când te-am căutat...
Când lacrimile Mele
şi sângele iertării te-a scăpat.

Erai căzut, căzut, dar bunul Tată
n-a vrut să pieri pe veci nemântuit
şi te-a chemat
şi dragostea Lui toată
prin jertfa Mea spre tine a venit.

Erai căzut, dar Duhul Sfânt în tine
lumina Lui cerească a aprins
şi te-a văzut...
Şi te-ai întors la Mine
şi eşti pe veci în harul Meu cuprins!

Erai căzut, căzut, dar o iertare
deplină Dumnezeu ţi-a dăruit
de-acum mereu
slujeşte-I cu-ascultare
şi vei primi cât nici vei fi gândit!

El vine iar


El vine iar, El vine iar, El vine iar. El vine iar,
copii ai Lui ce-L aşteptaţi nu-L auziţi cu drag spunând:
Cântaţi-I Domnului, cântaţi Eu vin curând, Eu vin curând
sfârşeşte-al vostru lung Calvar cădea-va orice stăvilar
El vine iar. El vine iar.

El vine iar, El vine iar, El vine iar, El vine iar,
voi care-aţi suferit mereu voi cei smeriţi vi-e greu, o ştiu
curând sfârşi-va tot ce-i greu e lumea lung şi-amar pustiu
sfârşi-va tot ce-a fost amar dar nu-i departe-al ei hotar
El vine iar. El vine iar.

El vine iar, El vine iar,
Isuse Scump, nimic nu vrem
decât curând să Te vedem
şi să ne-aduci al Slavei har
o, vino iar.

E-atât de greu


E-atât de greu prin valea umbrei
şi-a întunericului lung,
de când mi-s paşii fără stare
am obosit şi tot n-ajung.

Privim spre zările-aşteptării
şi nici o rază nu zărim
de-nchisul prag al îndurării
zadarnic fruntea ne-o zdrobim.

O, unde e făgăduinţa
slăvitei reveniri curând?
Ni s-au topit de lacrimi ochii
şi inimile aşteptând.

Când oare vom zări Limanul
spre care-am obosit vâslind
şi Ţinta dinspre care ochii
iubirii nu se mai desprind?

Când oare vom vedea sfârşitul
acestei lupte îndelungi
şi se vor şterge de pe suflet
aceste-nsângerate dungi?

Când oare, că şi ieri şi astăzi
şi mâine-avem acelaşi drum,
o Doamne-nvie-ne nădejdea
din proaspătul răbdării scrum.

E ziua bucuriei azi


E ziua bucuriei az’
şi-a cântului curat
nu-i nici un suflet cu necaz
azi nu curg lacrimi pe obraz
căci lumea-ntreagă cântă az’:
— Cristos a înviat!

E ziua sfintei învieri
şi-a harului curat,
uitând durerile de ieri,
primind cereşti şi noi puteri,
părtaşi slăvitei înfieri,
— Cristos a înviat!

E ziua marei îndurări
ce harul sfânt ne-a dat,
azi preţul multelor iertări
ne-a dat a Lui răscumpărări
e-un soare nou pe-a noastre zări
— Cristos a înviat!

E ziua dulcei mângâieri
şi-a gândului curat,
voi cei ce-aţi suferit dureri
şi-aţi plâns fără nădejde ieri
s-înfrânte-a iadului puteri
— Cristos a înviat!

E ziua marii biruinţi
a Celui ce-a luptat,
câţi îndurat-aţi umilinţi
’nălţaţi a voastre năzuinţi
cântând cu cetele de sfinţi
— Cristos a înviat!

E timpul să te scoli


E timpul să te scoli, căci anii
ţi s-au-nmulţit şi s-au scurtat
avutul inimii duşmanii
plăcerilor ţi l-au prădat.

E timpul să te uiţi în tine
să vezi păcatul cum te-a-nfrânt
cum nu mai ai decât ruine
din tot ce-aveai atât de sfânt.

Cum ţi s-a-noroit lumina
avută când erai curat,
cum doar ispitele şi vina
e tot ce-ai azi cu-adevărat.

E timpul ca să-ţi numeri bine
puţinii paşi ce ţi-au rămas
căci umbra serii-i lângă tine
şi noptea-i numai la un pas.

E timpul să te-ntrebi cu groază
ce-i dincolo de pragul greu,
ce-ai să găseşti şi ce urmează
când mori vrăjmaş cu Dumnezeu!

E timpul, timpul ultim poate,
când cerul tău mai stă deschis
şi când la uşa ta mai bate
îndemnul de Cristos trimis.

E noapte grea


E noapte grea şi-n aşternut
durerea mă doboară
— Ascultă Doamne-un plâns durut
de-un suflet de fecioară.

Pentru Cuvântul Tău cel sfânt
Isuse, pentru Tine,
atât de prigonită sunt
de toţi câţi sunt cu mine.

Îmi scoate satu-ntreg minciuni
şi-mi zic şi-ai mei din casă
că stau mereu în rugăciuni
şi sunt o păcătoasă.

Îl văd pe tata supărat
uitându-se la mine
căci am ajuns de vorbă-n sat
şi-n râs la orişicine.

Mă ceartă-ntr-una mama mea
când iau Scriptura-n mână —
şi uite Doamne, tot aşa
plâng eu de-o săptămână.

Căci toţi îmi spun:
Un lucru mic
să-l fac şi-apoi e bine, —
dar nu pot face, ei îmi zic
să mă despart de Tine!

Şi nopţi şi zile uite-aşa
cu plâns îmi ud năframa,
Isuse pentru calea Ta
urâtu-m-a şi mama.

Cele mai citite articole: